Salut! Sunt Ema și timp de doi am călătorit full-time. Primul an am fost 100% nomad digital, lucram de oriunde aveam net.
In acest prim an am locuit in Zürich, Paphos, Costixi, Paphos again (ma îndrăgostisem de un barman și m-am întors după el), apoi am plecat in Palma de Mallorca, (m-a ținut foarte puțin îndrăgosteala) Cap d’Adgade, Sant Carles de la Rapita unde am locuit pe un catamaran pe uscat și l-am reconditionat, ghici ce, Paphos din nou (ce sa-mi faci), apoi am rămas fără bani și m-am angajat in Abu Dhabi.
Pentru ca lucram la Etihad, care e o firma de aviație din Abu Dhabi, am putut sa vizitez aproape gratis încă vreo 20-25 de orașe pe lângă alea de mai sus.
In primul an de travelling am avut norocul sa prind un contract ridicol de mare. A fost noroc chior. Am cunoscut un investitor in aeroport, avea nevoie urgentă de un marketer și eu eram acolo.
Începusem deja sa călătoresc pentru ca aveam o relație la distanță.
Nu, nu cu barmanul.
Așa ca mi-a plăcut oportunitatea din fata mea.
Lumea citește ce am scris pana aici și zice “moama Ema ce mișto ești”
Sunt. Dar nu pt ca am călătorit.
Ci pentru ca m-am întors.
Travellingul nu e glamorous. Nici sailingul.
N-au nicio treaba.
Tre’ sa fii hardcore-ist ca sa îți placa sa călătorești non-stop sau sa vrei sa trăiești pe o barca.
Și ghici ce?
Eu chiar nu sunt.
Sau nu MAI sunt.
Când am venit, am venit tot pentru inima mea.
Diana, sora-mea născuse, ma indragosisem iar (da, știu, nu ma potolesc) dar adevăratul motiv și cel mai autentic motiv
A fost ca
Eram super nefericita
Și goală
Prinsesem un job super mișto pe marketing in Dubai, lucram pentru o firma in metaverse pentru un antreprenor roman foarte cunoscut.
Eram in extaz.
Marketing in metaverse in Dubai
N-ai cum sa mergi mai sus, it was S-O awesome
Dar nu eram eu, nu eram om.
Am avut un moment cu mine, intr-o dimineața…
Fusesem la un party la Smoke&Mirrors din SLS, care e un loc d-asta in care toți CEOs se întâlneau pt trabucuri și whisky. Și a fost genial!
Party la piscina la etajul 70 de unde se vedea Burj Khalifa, oamenii săreau cu sticlele de Șampanie in piscina, era exact “ca-n filme”
Îți dai seama ca m-am făcut praf. N-am sa ocolesc adevarul.
Dimineața, in taxi, deși era o dimineața superba de Decembrie la 30 de grade, si ăla nu era taxi, ci șoferul lu’ fosta-miu care era mare cu**ar, trainer de yachting in Dubai, mergeam spre casa și….
M-a luat cea mai teribila panica din viața mea.
Mi-am dat seama cine sunt, unde sunt, și mai ales, mi-am dat seama ce simt.
Mi-am dat seama ca NU simt.
Nimic.
Nu simțeam nimic, absolut nimic, de vreo câteva luni. Sau sa fie deja un an.
Bă, nimic, tu ințelegi că nimic? 0? Nada?
La câteva zile după faza asta m-am apucat de terapie.
La o luna după îmi făceam bagajele sa vin in România.
Am avut doi oameni care m-au vrut mult in România. Am noroc ca am doua suflete pereche, n-am sa mint, ma simt mândra și privilegiata pt asta 🙂
9 luni inapoi in România și azi pot sa zic ca am încheiat terapia, pentru ca sunt împlinita. sunt bine. FOARTE bine.
Emit 3-4 facturi pe luna, am doar 2 surse de venit, trăiesc un pic peste average, dar ma bucur așa tare cât beau cafeaua asta de specialitate din fata laptopului meu, și scriu cu drag. Iar ce scriu vine din inima mea și din experiențe 100% trăite de mine, pe pielea mea.
Îmi place sa citesc dar nu-mi place sa trăiesc din cărți.
Nu regret absolut nimic din toate eșecurile alea, nu regret nicio porțiune de durere simțită, nu regret ca mi-a fost frig pe barca, și nu regret ca am avut inima franta de câteva ori.
Eu dacă ma duc, ma duc all in.
Pentru ca am o arma secreta.
Am făcut atât de multe lucruri și am atât de multă experiența de viața, am fost atât de jos, și am fost atât de sus, încât știu 110% sigur ca orice vine spre mine, pot sa ma descurc.
Azi am scris din mine ca te împing și pe tine sa trăiești.
Lasă tot ce te tine pe loc din cine ești.
Trăiește.
Ca mai ai doar câteva miliarde de secunde rămase.
Uite-le, se duc.
Se duc, n-ai timp.
Trăiește.
Și fa-o grandios.
-Ema din Bucuresti
